Șapte scenarii post-venezuelene

Donald Trump nu a ascuns niciun moment că vrea să-l înlăture pe Nicolas Maduro de la putere. Procurorii americani l-au acuzat de narco-terorism. Trebuia adus în fața instanțelor din SUA.

Nicolas Maduro a fraudat alegerile din 2017 și a devenit Liderul Il Maximo.

Încă din toamna anului 2025, peste 15.000 de pușcași marini au fost mobilizați în Marea Caraibelor. Mai multe nave de luptă s-au poziționat strategic. Au și avut loc atacuri asupra unor ambarcațiuni, presupuse a fi ale traficanților de droguri.

Era limpede pentru orice cunoscător al războaielor că Pentagonul cu serviciile speciale nu vor invada Venezueala la scară largă. În Irak, au fost 200.000 de soldați, nu 15.000, ca în apropierea celui mai bogat stat în resurse din America de sud.

Dându-și seama că lupta cu americanii va fi pierdută, în urmă cu patru zile, Nicolas Maduro a declarat că este „gata” să încheie un acord cu Donald Trump, pentru a combate traficul de droguri și a-și deschide țara către giganții petrolieri americani.

În primele ore ale nopții trecute, era deja un fost lider, capturat de forțele speciale americane care au efectuat un desant asupra complexului său. Un raid matinal de elicoptere l-a ridicat.

E clar că operațiunea fusese planificată de luni de zile, au declarat oficialii ieri. A implicat sute de aeronave și agenții de spionaj americane, care au lucrat non-stop, pentru a stabili unde locuia Maduro, cum călătorea, ce mânca – chiar și ce animale de companie deținea.

Deși vizibil obosit, la o conferință de presă, Donald Trump nu și-a putut ascunde bucuria de a se elibera de un dușman de lungă durată, fără a pierde vieți sau echipamente americane.

Încă de anul trecut, Reuters cita oficiali americani care afirmau fără ocoliș că era în pregătire un atac militar.

Obiectivul – capturarea lui Maduro

Atenție, acest lucru era anunțat pe surse încă din noiembrie anul trecut. Lui Maduro i se cerea să plece de bună voie, după doisprezece ani de stat la putere.

Pentru ca intențiile americanilor să fie foarte clare, încă din august anul trecut, au anunțat o recompensă de 50 de milioane de dolari pentru informații care ar duce la arestarea lui Maduro.

Cine a luat banii? Rămâne o enigmă. Există o singură certitudine: fără un ”cal troian”, Trump nu mai cânta odă bucuriei. O altă necunoscută este cum s-a blocat întreg sistemul antiaerian al Venezuelei? Doar cu simple cozi de topor?

Simple scenarii ale Operațiunii speciale (s-a renunțat la vechea titulatură, de agresiune militară):

• Donald Trump și-a luat o opțiune serioasă, de tip satâr, în viitoarele negocieri cu Putin și cu Xi Jinping, pentru reîmpărțirea sferelor de influență ale lumii. În sensul, ”Lăsați-mi Emisfera Vestică (în virtutea noii doctrine Monroe reloaded) și vă accept sferele voastre de influență din Asia Pacifică, din Europa răsăriteană, din Africa etc.” E tot mai limpede că, la întâlnirea de la Ancorage, în Alaska, s-au redesenat hărțile de putere ale lumii.
• Donald Trump readuceSUA,  pentru o scurtă perioadă de timp, la condiția de jăndar al planetei. Dar asta doar pentru a tranzacționa interesele politice, economice și militare. Scopul principal este continuarea luptei pentru înarmare, fiindcă oligarhii lumii și-au repoziționat business-urile pe complexele militar industriale. Operațiunea de tip Blitzkrieg a demonstrat fragilitatea sistemelor de apărare ale unor state. Urmează, ca-n anii ’70, o nouă cursă a înarmărilor. Cele mai puternice state vor aduce industriașilor cei mai mulți bani.

O poziție interesantă a avut azi și Adrian Năstase:

                                      “Atenție la ce cumpărăm cu banii pe care îi împrumutăm pentru a cumpăra echipamente militare. S-ar putea ca cele pe care le vom primi peste câțiva ani, să fie deja demodate, la momentul respectiv. Felul în care tot echipamentul anti-aerian al Venezuelei a fost blocat dovedește că e important să gândim cu capul nostru ce fel de echipamente avem nevoie, și nu neapărat dovedindu-ne “loialitatea” față de unele state furnizoare, prin plata unor facturi pentru “protecție politică,” a scris Adrian Npstase pe blogul său, în încheierea analizei Operațiunea Maduro. 

Ce am înțeles eu:

• Pacea dintre Ucraina și Rusia rămâne o himeră. Nici SUA, nici Rusia, nu doresc înghețarea conflictului. Rusia a rezistat economic la sancțiuni, iar SUA poate să-și cumpere timp pentru relocarea marilor industrii europene în America. Principalul pierzător din ecuația desantului asupra complexului lui Maduro rămâne Uniunea Europeană. SUA ocupă Venezuela și devine Hegemonul Americii de sud. Acordul de liber schimb UE-Mercosur (piața comună a Americii de sud, de unde Venezuela a fost dată afară în 2017) se va negocia cu steagurile SUA pe masă. Din arbitru, Washingtonul va deveni jucător. Încă o lovitură dată agriculturii europene!
• Economia UE se va prăbuși vizibil. Odată cu obligativitatea de a asigura 5% din PIB-ul anual pentru înarmare, loviturile date de produsele ieftine din America de sud, lipsa resurselor ieftine, relocarea marilor industriași în est sau pe continentul american, criza imigranților, vria statelor-națiune vor duce la distrugerea civilizației europene, mai întâi prin degradare economică, mai apoi prin cea socială. Începerea convulsiilor sociale este inevitabilă. Se prefigurează la un orizont, ce-i drept, mai îndepărtat, căderea într-un nou Ev Mediu. Inchiziția își face deja actul de prezență, prin cenzura impusă în numele dogmelor progresiste, după principiul “cine nu bea cu noi bea împotriva noastră”.
• Trump pune în gardă BRICS și încearcă să contracareze inevitabila apariție a unei monede comune a alianței sudului global. Pentru a menține petro-dolarul la un nivel de supraviețuire, liderul de la Casa Albă avea nevoie ca de aer de petrolul venezuelean.
• Ordinea mondială pe bază de reguli s-a făcut praf. Consiliul de Securitate ONU este la fel de ineficient și parazitar ca și Curtea Penală Internațională, două organisme internaționale moarte, de care nimeni nu mai are nevoie, chiar dacă China și Rusia aclamă dreptul internațional, o legumă stricată în troaca porcilor.
• Donald Trump și-a întărit puterea în SUA. Anul acesta au loc alegerile parțiale pentru Congres și Senat, unde mai are o majoritate prin republicani. Se știe din istoria recentă că toți președinții aflați în războaie s-au bucurat de o cotă înaltă de încredere din partea singurei națiuni cu “pușca în rastel”.
• Printr-o lovitură genială, de doar 48 de secunde, SUA au demonstrat că nicio administrație din lume nu mai poate fi sigură. S-a creat precedentul. De acum înainte, oricând, un lider poate fi săltat din dormitor. În oglindă, de ce nu s-ar accepta și extragerea lui Volodimir Zelenski din buncărul său, că are, și el, destui trădători? Chestiunea se poate multiplica la nesfârșit. De ce Pentagonul și serviciile speciale americane nu amplifică Operațiunea și la alte state? Nu dintr-o jenă, din lipsă de resurse de intelligence sau capcane tehnologice, ci dintr-un principiu simplu: puterea nu e o foaie de plăcintă, întinsă pe tot globul. Donald Trump a jucat Gambitul Reginei pe tabla de șah a lumii. Adică a mutat în avans și așteaptă replica celorlalți lideri importanți ai lumii, mai puțini juveții de la Bruxelles, nebăgați în seamă. Încă o dată, șeful de la Casa Albă demonstrează că este un lider tranzacționist. Este în stare de orice pentru a-și îndeplini obiectivele. Poate l-o fi citit pe Machiavelli, cu al său ”scopul scuză mijloacele”.
  America n-are prieteni, doar interese, rămâne un principiu așezat lângă actul său fundamental.

Investigație / Cine a fabricat-o pe Maia Sandu, președinte al Republicii Moldova?