79 de ani de la răpirea Basarabiei. Ambasada Rusiei spune că URSS a eliberat teritoriul!

Regele Carol al II-lea convoacă două Consilii de Coroană, ca să vadă ce e de făcut. Suveranul a fost din cale afară de dezamăgit că sfătuitorii au îndemnat la acceptarea ultimatumului sovietic.

„Numai 6 voturi din cei 26 prezenţi au fost pentru rezistenţă. Numele lor merită să fie înscrise cu litere de aur în cartea demnităţii româneşti: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu. am încheiat Consiliul printr-o scurtă cuvântare, în care am spus că este ziua cea mai dureroasă a vieţii mele, această zi în care trebuiam să mă bucur că fiul meu şi-a trecut bacalaureatul

Că consider că se face o foarte mare greşeală de a ceda fără nici o rezistenţă aproape un sfert din ţară. E o zi a ruşinei naţionale. Restul nopţii am plâns amarnic. ” a mai scris Regele Carol al II-lea în jurnal. 

Armata și adminstrația românească trebuia să se retragă ordonat, iar Armata Roșie trebuie să lase timp și spațiu acestor mișcări. Termenul a fost de patru zile. N-a fost așa. Încă din noaptea de 27/28 iunie 1940, fără a mai aştepta răspunsul guvernului român, trupele sovietice au depăşit frontiera în cinci puncte.

În ziua de 28 iunie 1940, au fost ocupate oraşele Cernăuţi, Hotin, Bălţi, Chişinău, Cetatea Albă. Comandamentele sovietice au folosit unităţile mobile (motorizate şi cavalerie) şi au înaintat rapid spre Prut, devansând trupele româneşti care se evacuau. Trupele sovietice au instalat puncte de control pentru a dezarma, a ameninţa cu moartea şi a umili militarii români. Rușii ajungeau pe Prut la 30 iunie (sursă). Granița era închisă la 3 iulie.

„Ora eliberării voastre de sub jugul boierilor, moșierilor, capitaliștilor și Siguranței românești a sosit” au spus ofițerii sovietici românilor din Basarabia.

Regele a scris în jurnali și cum s-a desfășurat retragerea:

„Duminică, 30 iunie 

Ştirile din Basarabia sunt tot triste. Din păcate, am avut dreptate cu aşa-numita reorganizare a F.R.N. Mulţi dintre conducătorii de acolo s-au arătat complect bolşevizaţi, fiind cei dintâi cari au primit cu drapele roşii şi cu flori trupele sovietice. Incidente cu populaţia, mai ales evreiască, au avut loc peste tot. Din această cauză, evacuările, cari şi aşa au fost grele, în multe locuri au fost făcute imposibile. S-au împuşcat funcţionari, s-au atacat şi dezarmat chiar unităţi militare. Ritmul înaintării trupelor roşii a depăşit cu mult planul stabilit şi a adăugat şi mai mult la dezordine. Toate protestările au fost zadarnice. Unităţile blindate şi motorizate, o dată lansate, n-au mai putut fi oprite.

Miercuri, 3 iulie 

Ştirile din Basarabia sunt foarte triste. Astăzi a fost ultima zi a evacuării şi a fost hotărâtă zi de doliu naţional. Evreii şi comuniştii s-au purtat într-un mod oribil. Asasinate şi molestări ale ofiţerilor şi ale acelor cari voiau să plece.”

Astăzi, când românii plâng pentru Basarabia, Ambasada Rusiei a continuat politica de rescriere a istoriei.